Tartă de dovleac cu lapte de cocos

Ziua 2. O nouă tartă.

Tartele sunt cu siguranţă deliciul meu preferat în ultima vreme. Şi încă nu le-am încercat pe cele care nu intră neapărat la capitolul dulciuri.

Am pus în ea doar atât:
- 500g dovleac curăţat şi tăiat în cuburi;
- 250ml lapte de cocos;
- 200g făina. Mi-ar fi trebuit de orez, dar nu am găsit în timp util;
- 150g de zahăr.

Am fiert dovleacul ca pe cartofi, când intră furculiţa uşor în el, e gata. Şi apoi l-am sfărâmat cu furculiţa. L-am făcut piure.


Am adăugat făina, zahărul, laptele de cocos. Şi-am amestecat.


O pastă cam de genul ăsta ar trebui să iasă.


Am ţinut-o o oră la cuptor... e Voila! Tarta mea de dovleac cu lapte de cocos. E foarte delicioasă. Dovleacul e tare aromat. E prima dată când îl folosesc într-o astfel de combinaţie. Iar de laptele de cocos mă îndrăgostesc pe zi ce trece tot mai tare.

Când am scos-o fierbinte, am năvălit cu Corina direct la tavă, nici n-am aşteptat să se răcească. E mai greu de tăiat cu cuţitul normal, eu l-am folosit pe cel de pâine. Şi asta pentru că se formează un fel de coajă, ca la pâine. Abia când e rece e mai uşor de manipulat.

Dar sunt două experinţe diferite. Când e caldă, e cremoasă pe interior şi crocantă pe exterior. Când e rece, se întăreşte şi devine prăjitură în toată regula. N-a mai rămas mare lucru din ea, dar oricum voi reface reţeta zilele următoare. Deja am cumpărat un alt dovlecel. :)

Leia Mais

Curry de cartofi şi ciuperci

Devin vegetariană. Nu, nu pentru totdeauna. Eu şi carnea ne iubim prea mult să putem sta una fără cealalaltă :) Doar săptămâna asta. M-am decis să încerc o dietă vegetariană. E delicios ce mănâncă vegetarienii? Sau sunt reţete fără gust?

Hai să vedem. Ziua 1 :)

Pentru ce m-am hotărât să gătesc, mi-a trebuit:
- 3-4 cartofi;
- o vânătă nu foarte mare;
- o ceapă mare;
- cam 250g ciuperci-bumbişori;
- 3-4 linguri sos de curry. Doar că! Sosul de curry pe care-l aveam eu în frigider conţinea gălbenuş. Şi am observat asta exact în momentul în care trebuia să îl pun în tigaie. Deci nu am avut timp să îmi inventez propria reţetă de sos curry. Aşa că am pus 2 linguri praf de curry.
- 500g lapte de cocos;
- 150g supă de legume (dintr-o treime de cub Knorr).


Am gâdilat cartofii până s-au dezbracat de coajă, la fel am procedat şi cu ceapa. Să nu se supere. Apoi le-am tăvălit împreună în ulei şi le-am lăsat să se pârpâlească aproape 5 minute.

Cu curaj, s-au aruncat în oala încinsă şi vânăta cu ciupercile. Să se încălzească şi ele măcar 3-4 minute.


Dar pentru că temperatura a crescut destul de tare, a trebuit să-mi răcoresc legumele cu supă şi lapte de cocos. Şi să condimentez atmosfera cu 2 linguri de curry. Ba şi vreo două prafuri de chilli. Că deh... ne place când înţeapă limba :)


Ăsta e rezultatul final. Petrecere mare. La gura mea şi-a Corinei :) A mai rămas câte ceva pe fundul oalei... Pofteşti?

Leia Mais

Purcel cu ananas picant

După ce am gustat din minunăţia de mai jos, m-am hotărât să fac următorul pariu. Sunt dispusă să o pregătesc pentru orice bărbat disponibil să o încerce (Cu o menţiune totuşi. Trebui să fie o persoană deschisă la noi aventuri culinare. Musai! :). Dacă nu reuşesc să-l conving, îi gătesc o săptămână. Dar dacă papilele lui gustative se vor simţi ca într-un parc de distracţii, îmi îndeplineşte o dorinţă. Orice dorinţă :) Cine accepta provocarea?

Sunt atât de încântată de combinaţia asta, încât aş putea garanta că nu lasă pe nimeni indiferent. Pe soră-mea am cucerit-o de la prima înghiţitură. Şi orezul îl luasem prea repede de pe foc, iar ananasul n-a fost felii, cum ar fi trebuit. Îţi inundă gura, efectiv. E dulce, e picant, e aromat, e... foarte gustos. Şi asta nu-i tot :) Mai e şi... afrodiziac :D Acum ştiu ce o să gătesc când o să am invitaţi la cină :))

Din păcate, m-am grăbit să fac fotografiile că pierdeam rândul la intrare în club :)) Dar e o reţetă pe care o voi repeta de multe ori. Deci o să-mi provoc abordarea artistică data viitoare :)

Ce conţine:
- 2 bucăţi muşchi de purcel groase de un deget;
- 2 linguri ulei;
- 1 lingură piure de roşii;
- 4 felii ananas + sucul dintr-o cutie de compot;
- o jumătate de linguriţă de chilli - asta e partea mea preferată :);
- o linguriţă 5 spices;
- 2 linguri sos soia.

Pentru început, am prăjit bucăţile de muşchi. Cam 5 minute pe o parte şi încă 2-3 pe cealaltă.

Sosul de soia, piureul de roşii (eu am pus o roşie mică decojită şi curăţată de seminţe) şi aproape tot sucul din compotul de ananas se amestecă într-un bol şi se lasă deoparte.


Am adăugat peste carne, bucăţile de ananas. Trebuia felii, după cum am spus. Eu aveam acasă deja o cutie de ananas bucăţi. Şi m-am dus la supermarket special să iau una felii. M-am întors acasă, am pus compotul pe raft. Când să mă apuc de gătit... compotul meu felii s-a transformat tot într-unul bucăţi. Şi nu, nu am amestecat cutiile :) Scria la fel pe amândouă. Nu-mi explic cine a fost vinovatul în socoteala asta :))

Le-am lăsat să se caramelizeze puţin alături de carnea de porc. Am adăugat praful de chilli şi 5 spices şi am lăsat să se absoarbă cam un minut.


Am adăugat sosul preparat mai devreme din suc de ananas, sos soia şi piure de roşii şi am lăsat să dea câteva clocote. Cam până începe sosul să se îngroaşe şi să devină lipicios. Dar nici să scadă prea tare! Sosul face toată socoteala :)


Pe cine servesc alături de orez basmati? La comentarii puteţi începe să faceţi o listă de ordine... :))

Leia Mais

Ciorbiţă de perişoare

Şi pentru că-mi mai rămăsese încă pe atâta carne tocată cât am folosit la chifteluţe, ce idee mai bună putea să-mi vină decât o ciorbiţă de perişoare?! Cu griş! Foarte importantă partea cu grişul. Pentru că toată lumea - mai exact toate reţetele răsfoite de pe Internet - face perişoare cu orez. Ei bine, eu mă pun de-a curmezişul acestei practici. Mie nu-mi plac perişoarele cu orez. Pentru că mama le făcea cu griş. De aia!

Şi încă dintr-un motiv. Pentru că sunt mai bune. Grişul nu se simte la fel de evident, cum se întâmplă cu uriaşele boabe de orez. Mai pe limba mea, am impresia că mănânc numai carneee.

La perişoare am pus cam acelaşi lucru ca la chiftele. Adică:

- 500g carne tocată amestec vită şi purcel;
- 6-8 linguri de griş;
- un ou;
- sare şi piper.


Nu-i aşa că arată delicious? :P


Am făcut mai întâi ciorbiţa. Evident. Adică am pus la fiert un morcov, o ceapă şi 3 cartofiori. Când aproape au fiert legumele am aruncat şi o mână de pătrunjel şi mărar.


Apoi am scăldat perişoarele şi am aşteptat până s-au ridicat la suprafaţa ciorbiţei. Între timp am potrivit de gust cu borş (magic, trebuie să recunosc), sare şi piper. Şi asta a fost tot! Tare bun!

Eu am servit cu smântână. Pentru că sunt ca fetiţa din reclama de la Tnuva. Pun smântână în orice :)

Leia Mais

Curry de pui cu unt de alune

Vraişte. Cam aşa au fost ultimele zile. Dar asta nu înseamnă că n-am mai gătit. Sau că n-am mai mâncat, ceea ce ar fi fost destul de grav :) Dietă în luna decembrie?! Da, de bunătăţuri :))

Aşa că am rămas restantă. Un chutney foarte interesant a rămas nebăgat în seama, dulceaţa de gutui, tarta Tatin, purcelul picant cu ananas, tigaia de pui cu dovleac si salvie... Să mai spun? Ok, plăcinta de dovleac cu lapte de cocos, gulaş, ciorbiţă de văcuţă. Dap, toate astea au fost gătite şi duse la fotograf. Îşi aşteaptă doar timpii de emisie :)

Dar, ca să nu se simtă frustrat curry-ul meu de pui, să-l invităm pe scenă.

Ingrediente:
- un ardei iute, roşu, uscat, fără seminţe;
- un deget de ghimbir;
- 2-3 căţei usturoi;
- coriandru ar fi trebuit, eu am pus pătrunjel;
- un piept de pui;
- 6-7 linguri unt de arahide;
- 200g iaurt gras sau grecesc;
- 150ml supă de pui (din jumătate de cub parcă am preparat-o eu).


Am păstrat un sfert din ardeiul iute, restul am pus la tocat in blender împreună cu căţeii de usturoi, ghimbirul şi pătrunjelul.


Am tăiat pieptul de pui în bucăţele şi l-am prăjit până a început să prindă puţină culoare. Am adăugat sosul preparat mai devreme, se mai lasă un minut, apoi se adaugă untul de arahide iaurtul şi supa. Când începe să fiarbă, se lasă la foc mic pentru încă 10 minute.

Şi cam asta-i toată socoteala. Simplu ca bună-ziua. Se serveşte cu orez. Rapid, picant şi delicios :)

Leia Mais

Dai un vot, primeşti o prăjiturică

Da, aş putea da câte o prăjiturică (cooked by me, obviously) tuturor celor care mă votează la Festivalul Blogurilor Gustoase. Coadă să fie, că prăjituresc pentru toata lumea :))

Când încă nu ştiam să gătesc mai nimic, dar mi-era foame, căutam să mă sfătuiesc cu "bucătarul-şef" Gustos.ro. O ciorbiţă, un aluat de pizza şi alte feluri clasice şi de bază de la dumnealui am învăţat.

Şi iaca le-a venit şi ideea şugubeaţă de a face un Festival al Blogurilor Gustoase. Îşi imaginează cineva că puteam lipsi?! Pe lângă faptul că mi-ar trebuie şi mie, ca să fiu bucătăreasă cu normă întreagă, un robot de bucătărie, nu-mi strică deloc să mă scot în lume, să mai audă de mine şi alţii. Poate aşa am şanse mai multe să-mi găsesc un soţ. Care, bineînţeles, tre' să fie gurmand :))

Aşadar, VOTE ME!

Îţi ia 2 minute să-ţi faci un cont. Şi dacă tot o faci, s-ar putea să câştigi şi una din cele 150 cărţi despre nutriţie şi artă culinară pe care Gustos.ro le are de dat. Nu-i aşa că ţi-e mai mai dragu' să mă votezi?! :))

M-am înscris la:

Blogul cu cele mai frumoase poze

Blogul cu cele mai explicite reţete

Leia Mais

Chifteluţe cu sos de nuci

Sau, cu alte cuvinte, ceva nou cu ceva vechi. Combinaţie gândită totalmente de mine. Că deh, unde se dezvoltă o îndemânare, apar şi ideile deocheate.

Unde nu erau ele chiftelele suficient de gustoase şi de mâncabile, m-am gândit să le tăvălesc şi printr-un sos fiţos. N-am ştiut că există o reţetă a sosului de nuci, şi încă una veche de prin 1978, apărută chiar în revista Gourmet Magazine. Eu doar mi-am imaginat cam cum s-ar face (am spus eu că încep să mă pricep). După care am vrut să mă şi conving că nu mă aleg cu un dezastru gustativ, întrebând pe domnul Gugăl dacă s-a mai pomenit sos de nuci şi la ce se foloseşte de obicei. Chipurile e tare bun cu paste, dacă adaugi şi-o lingură de parmezan. Am să încerc! ;)

Chiftele mele urmăresc reţeta clasică, doar că am renunţat la minunatul mărar. Parcă nu se pupa cu nucile :)

Mai exact,

- 500 grame carne tocată amestec vită şi porc;
- vreo 6-8 linguri pesmet;
- cam 4-5 căţei de usturoi;
- 2 ouă;
- sare şi piper.




Le-am amestecat pe toate, am făcut mingiuţe şi le-am pus la prăjit în oloi (sau untdelemen, după mofturi) de floarea-soarelui.


Şi sosul de nuci e rapid. Am pus în el:

- o felie de pâine neagră;
- 100-150 grame de lapte (nu l-am mai măsurat, am început să le "potrivesc din ochi" - vorbesc ca un bucătar mare, nu-i aşa?! :)
- un cub de unt, cam la 25 de grame;
- 2 căţei de usturoi;
- o mână de nuci.

Am muiat mai întâi felia de pâine în lapte - dă consistenţă sosului, îl face să se lege.


Am prăjit nucile. I've made the nuts nuttier, if I may say so :P


După care am făcut de câteva ori hocus-pocus în blender şi am transformat ingredientele în sos.

A se folosit MUSAI nuci de bună calitate. Dacă sunt râncezite, sosul va căpăta un gust de iute. Şi nu, nu e comparabil cu cel dat de chilli. Şi încă ceva! După gusturi, se mai poate adăuga sosului şi o linguriţă de zahăr. Eu aşa am făcut! Doar spusesem într-un post anterior că am motivele mele să fiu dulce... :D


E voila! Chifteluţe cu sos de nuci şi-o lingură de gem. Bon appetite! că eu am avut... :))

Leia Mais